Am acasă suficiente cărti, dacă le-aş lua de la început, îmi ajung pe 13,5 ani, cu ritmul “o carte pe săptămînă”.Nu aşa de mult, după cum, mi-aş dori desigur :( . Ei, şi atunci, dacă toate sutele de personaje s-ar încărna, ar invia…Ce haos ar fi !Dar, îs curioasă cîţi din ei sunt negativi, şi cîţi buni ? Şi cine ar cîştiga în caz de confruntare?
Prin, 2007 am citit de Orhan Pamuk “Mă numesc Roşu”, şi în fiecare noapte visam scene din acea carte .Ba chiar coşmare ! N-am finisat cartea, m-a luat o frică necontrolabilă şi am renunţat!
Am avut aşa o stare, cînd citeam, mai mică fiind, o carte ( care din păcate nu-mi aduc aminte denumirea exacta) referitor la geneza şi evoluţia pămîntului.Unde vehement se punea semnul întrebării la veredicitatea Creării Lumii de catre Domnul. Atunci, am visat – o cruce mare pe cer şi se facea ca aruncam cartea undeva în grădina… .A doua zi m-am debarasat de carte !
E posibil ca autorul, creatorul acestor fapturi imaginare să pună atîta suflet în eroii cărţii lui încît sa ne transmită şi nouă din emoţii ? Sau, aceşti eroi o dată creaţi să aibă propria lor soartă?
Pare neverosimil dar se cunosc atîtea situaţi cînd cărţile au schimbat cumva poate nu omenirea dar destinul multor oamneni.
Şi atunci ce concluzii avem?Unde e puterea sau totuşi e puterea cuvîntului ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu