Cum mi-am petrecut ultima vacanta in calitate de burlac

Am amanat momentul cat am putut de mult, recunosc. Dar iata ca pana la urma tot s-a intamplat. M-am insurat. Ce-i drept cu o fata minunata si gingasa care are tot ce ii trebuie. Insa, inainte de eveniment nu am vrut sa ratez ocazia unei ultime vacante in calitate de burlac. Si cum un prieten bun si drag a zis ca merita sa o facem lata mi-a propus o vacanta in Turcia, pentru ca el gasise o oferta early booking la hotel Amara Dolce Vita Luxury.

Asa ca, dupa ce am cerut aprobarea de la viitoare sotie, am plecat cu amicul Serban in vacanta. Nu va mirati ca am cerut aprobare, va vad eu pe voi in aceeasi situatie. Sa vedem! Cum procedati?

Odata ajunsi acolo ne-am dat seama ca distractia poate incepe si putem face tot ce ne dorim fara sa plecam din hotel, pentru ca acolo am gasit terenuri de sport, club si bar, tot ce are nevoie un viitor barbat de casa. Cum isi petrece un burlac vacanta? Joaca baschet si tenis pana nu mai poate, iar seara merge cu amicul Serban in bar sa bea ceva, continua in club si asta e tot.

In camera de lux pe care am inchiriat-o aveam si jacuzzi, dar nu va speriati, l-am folosit pe rand, nu impreuna.

Am fot cu prietenul Serban si la o baie turceasca si in rest am fost foarte cuminti, dar cu voie buna pentru ca nu aveai cum sa fi nefericit intr-un asemenea hotel, care iti spune la dispozitie tot ce vrei.

Sunt profundă şi nu prea

Cine mă cunoaşte .. ori moare de dragul meu , ori mi-ar trage un şpiţ în dos de nu m-aş mai vedea o lună pe suprafaţa pământului. Cam aşa merg lucrurile , uneori, în sfânta mea viaţă. Ideea e ca nu pot rămâne indiferentă celor din jurul meu.

Poate vouă , da, dar celor care apucă să facă un pas apropiere de mine, nu. Că e de bine , că e de rău, shit happens and I happened for several times. Sunt o profundă.. şi nu prea. De cele mai multe ori nici nu mă străduiesc prea mult să fiu aşa , ador să stârnesc simpatii şi antipatii deopotrivă tocmai din nevoia ‘ceea de grandomanie pe care toţi , dragii mei , o avem în noi. Că tot am adus vorba de grandomanie , am vorbit serile trecute cu un prieten bun şi pe măsură de consistent în raţionamentul său , despre grandomania asta , că oamenii au o perpetuă stare de măreţie în care ei simt nevoia să se conserve , că mai toţi tre’ să ne simţim cu moţ în frunte ,toţi tre’ s-avem un scop în viaţă , un cur în care să fim pupaţi din când în când , un orgoliu de gâdilat şi un narcisism de ne-egalat , omg, tocmai m-am descris pe mine însămi cumva ??? :) ))) Ye , ye, probabil nu sunt departe de adevăr şi ce? Sufăr de grandomanie până şi eu , excepţia de la regulă , sufăr de multe şi mă dau profundă de faţă cu voi , dar dincolo de profunzimea asta deloc aerisită , sunt acelaşi poponeţ îmbrăcat cu celulită ca al vostru , acelaşi om mic şi mărunt care suferă de iluzia măreţiei numai că ştiu unde să mă opresc.

 Nu o să casc gura ca idioata la toate clişeele de căcat menite să comercializeze iluzia asta de măreţie , nu am de gând să cred că eu sunt alesul zilei de mâine , că poneii au aripi şi în niciun caz , nu am să mă cac pe mine cu secretul pe care alţii îl vând : fii optimist, zâmbeşte ca un idiot, gândeşte pozitiv , yeah, riiight , până şi moartea te-ar ocoli !Yeah, right, hai să învăţăm că nu există decât porci care zboară , hai s-avem cu toţii revelaţia de a deveni idioţi! Go fuck yourself in the ass , dude ! I’m not buying this shit hole ! Haha, vedeţi până şi aici grandomania ? :) ))